Saptamanal facem o selectie de oferte pentru tine!
Numar de telefon al Agentiei Eximtur
Bine ai venit !
Autentificare   ÃŽnregistrare

Delta Dunarii

Localizare si informatii generale:


Delta Dunarii reprezinta teritoriul cuprins intre prima bifurcatie a Dunarii (Ceatalul Chiliei), marginit la est de litoralul Marii Negre, la nord de bratul Chilia si la sud de complexul lacustru Razim Sinoie. Delta Dunarii este declarata rezervatie a biosferei, fiind cea mai intinsa zona compacta cu stufarisuri de pe planeta, un muzeu viu al biodiversitatii, avand o suprafata de cca. 580 000 hectare (2.5% din suprafata Romaniei).
 

 

Acces:

 

- avion: aeroportul international Delta Dunarii este situat la 15 km de orasul Tulcea, fiind singurul aeroport din tara ce detine propriul depozit de carburanti. In conditiile in care infrastructura terestra si navala ofera accesibilitate redusa si consumatoare de timp pretios, aeroportul din Tulcea ofera turistilor facilitatea de a vizita paradisul Deltei Dunarii intr-un timp mai scurt.
- tren, pana in gara Tulcea: pe rutele Bucuresti – Medgidia – Tulcea sau Constanta – Tulcea
- cu autocarul sau autoturismul:
Bucuresti- Urziceni (57 km)- Slobozia (121 km)- Tulcea (270 km)
Constanta – Tulcea (179 km)
Galati - Tulcea (90 km)
Distante din Tulcea cu masina:
28 km pana la Mahmudia
35 km pana la Murighiol
42 km pana la Dunavatul de Jos
- pe apa, se poate ajunge in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii cu nave pasager (clasice), catamaran / nave rapide EXPRESS, nave rapide pe aripi portante, operate de SC NAVROM SA Tulcea. Navigatia maritima se desfasoara pe bratul Sulina in timp ce navigatia fluviala cu vase mai mici se poate desfasura si pe bratele secundare.


Natura, flora si fauna:


Unul din motivele pentru care Delta Dunarii a devenit rezervatie a biosferei este acela ca, in comparatie cu alte delte ale Europei si chiar ale Terrei, a pastrat o biodiversitate mai ridicata, prin aceasta intelegandu-se un numar mare de specii dintr-o mare diversitate de unitati sistematice. Mai mult decat atat, Delta Dunarii frapeaza prin densitatea ridicata la multe specii, care sunt rare sau lipsesc din alte zone ale continentului, cu toate ca din cauza efectelor activitatilor antropice din ultimile decenii si efectivele acestor specii, ca si habitatele lor, au fost grav afectate.
Incepand cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei si faunei din teritoriul RBDD, actiune ce continua si in prezent, avand doua obiective majore: cunoasterea unei importante componente a patrimoniului natural intr-o rezervatie a biosferei si evidentierea speciilor ce necesita masuri de protectie si conservare.
Mozaicul de habitate dezvoltate in RBDD este cel mai variat din Romania si gazduieste o mare varietate de comunitati de plante si animale al caror numar a fost apreciat la 5.429 de tipuri: 30 tipuri de ecosisteme, 5 429 specii, din care 1 839 specii de flora alge planctonice (678 specii) licheni (107 specii) macromicete (38 specii) plante vasculare (1016 specii) 3 590 specii de fauna moluste (91 specii) insecte (2 244 specii) pesti (135 specii) amfibieni (10 specii) reptile (11 specii) pasari (331 specii) mamifere (42 specii).

FLORA - 1 839 specii flora Flora din RBDD este reprezentata de 1.839 de taxoni, iar circa 70% din vegetatia deltei este dominata de stuf (Phragmites australis), papura (Typha angustifolia), asociatiile de Scirpetum si de vegetatia de stuf de pe plauri.
In lacuri, canale, se intalnesc plante acvatice reprezentate de specii submerse: nufar (Nymphea sp., Nuphar), ciulinul de balta (Trapa natans), Potamogeton sp., Myriophyllum sp., Utricularia sp.
Padurile de salcie se intalnesc pe malurile mai inalte (Salix trianda, Salix fragilis si Salix alba) in timp ce salcia cenusie de talie mica (Salix cinerea) se intalneste pe malurile mai joase.
In padurile Letea si Caraorman, dezvoltate in zonele joase si mai umede dintre grindurile de nisip numite “hasmace” se intilnesc specii de stejar (Quercus robur, Quercus pedunculiflora) impreuna cu specii de frasin (Fraxinus angustifolia, Fraxinus pallisiae), cu specii variate de arbusti sau de plante cataratoare cum sunt: vita salbatica (Vitis silvestris) sau liana (Periploca graeca).
Dunele se caracterizeaza prin prezenta asociatiilor de arenacee (cu Koeleria pyramidata, Koeleria glauca, Festuca pallens, etc.).
In zonele cu soluri sarate sunt frecvente asociatiile de plante halofile cu Salicornia herbacea, Suaeda maritima, Puccicinelia distans, Aeluropus littoralis, si Limonium gmelini. O categorie distincta o formeaza plantele fara radacini, plantele plutitoare cum sunt: Salvinia natans, trei specii de Lemna, Wolffia arrhiza, Utricularia vulgaris, si Spirodela polyrrhiza.
In perioada inventarierii speciilor din RBDD au fost descoperite si 2 specii noi pentru stiinta: Centaurea pontica, si Elymus pycnattum deltaicus.

FAUNA - 3590 specii fauna Datorita conditiilor prielnice create de varietatea mare de habitate terestre si acvatice, precum si proximitatea catorva subzone ale regiunii faunistice palearctice (ex. mediteraneana, pontica, eur-asiatica), fauna RBDD este reprezentata de 3.590 de specii (3061 nevertebrate si 529 vertebrate).
Nevertebratele formeaza, de departe cea mai mare parte din fauna RBDD cu peste 3.000 de specii. Din acestea sunt 435 de specii de viermi si rotifere, 91 de specii de moluste, 115 specii de crustacee, 168 de specii de arahnide si 2.244 de specii de insecte. Pina in prezent au fost descrise 37 de specii noi pentru stiinta, incluzand un vierme Proleptobchus deltaicus, 5 specii de arahnide 1 specie de peste Knipowitschia cameliae si 30 de specii de insecte, printre care Isophya dobrogensis, Diaulinopsis deltaicus si Homoporus deltaicus.
Fauna piscicola din RBDD are o varietate remarcabila, cuprinzand 135 de specii. Majoritatea acestora sunt specii de apa dulce, dar sunt reprezentate si specii marine precum si specii eurihaline care traiesc in Marea Neagra si patrund in Delta si in Dunare in timpul sezonului de reproducere. Aproximativ o treime dintre specii au fost si sunt valorificate economic prin pescuitul comercial intensiv, inclusiv grupul de sturioni (specie prohibita pentru o perioada de 10 ani, incepand cu 2006) si scrumbia de Dunare (Alosa pontica).
Fauna amfibienilor si a reptilelor este bine reprezentata in RBDD, cele mai multe din specii fiind protejate prin lege. Amfibienii sunt reprezentati de 10 specii de broaste: broasca de lac mare (Rana ridibunda), buhaiul de balta (Bombina bombina), brotacelul (Hyla arborea), broasca de pamant bruna (Pelobates fuscus), broasca raioasa bruna (Bufo bufo), broasca raioasa verde (Bufo viridis), Broasca de pamant siriaca (Pelobates syriacus balcanicus), Rana lessone si 2 specii de soparle de apa, triton (Triturus dobrogicus, T.vulgaris). Reptilele sunt reprezentate de 11 specii incluzand testudine, soparle (Sauria) si serpi (Serpentes).
RBDD ramane, insa cea mai renumita pentru fauna ornitologica, fiind inregistrate in total 331 specii (in afara celor 520 de specii inventariate in toata Europa de Vest). Zona are o importanta universala pentru cuibaritul multor populatii de pasari cum sunt pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), pelicanul cret (Pelecanus crispus) si cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus). Se mai intalnesc aici colonii importante de starc lopatar (Platalea leucorodia) si cateva specii cuibaritoare de vultur codalb (Haliaeetus albicilla).
Zona Deltei Dunarii este un loc de popas major, atat de primavara cat si de toamna, pentru cateva milioane de pasari, in special rate, barza alba (Ciconia ciconia) si numeroase specii de pasari de prada. In sezonul de iarna, RBDD gazduieste grupuri mari de lebede si gaste, incluzand aproape intreaga populatie de gasca cu gat rosu (Branta ruficollis).
Cele 331 specii de pasari includ: • cea mai mare parte a populatiei Europene de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) si pelican cret (Pelecanus crispus); • 60 % din populatia mondiala de cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • 50 %din populatia mondiala de gasca cu gat rosu (Branta ruficollis) (pe perioada iernii).
Mamiferele sunt reprezentate de 42 de specii incluzand specii de importanta conservativa europeana cum sunt vidra (Lutra lutra) si nurca europeana (Lutreola lutreola), bizamul (Ondatra zibethicus) si mistretul (Sus scrofa) ce au importanta economica pentru blana si respectiv, pentru vanatoare. Alti pradatori sunt reprezentati de hermina (Mustela erminea), cainele enot (Nyctereutes procyonoides), vulpea (Vulpes vulpes) si pisica salbatica (Felis silvestris).
Prin Conventia de la Berna sunt protejate un mare numar de pasari (313 din totalul de 331 specii), urmand apoi un numar de 22 de specii de mamifere dintre care 7 specii sunt strict protejate, si de asemenea un numar de 24 de specii de pesti din care 22 specii sunt protejate.


Sporturi si activitati in regiune:


Valorile naturale si culturale ale Deltei Dunarii constituie resursele turistice naturale si antropice ale RBDD, resurse valorificabile prin practicarea turismului.
Turism pentru odihna si recreere (practicat prin intermediul companiilor de turism, in unul din hotelurile de pe teritoriul rezervatiei sau folosind hotelurile plutitoare, combinand excursiile pe canale si lacuri pitoresti cu baile de soare si apa marina pe plajele situate de-a lungul coastei Marii Negre.
Turism de cunoastere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor organizate) potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia sa exploreze varietatea peisajului salbatic, combinand plimbarile cu barci propulsate manual pe canale pitoresti cu drumetii de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale si marine, etc.
Turism specializat – stiintific (pentru ornitologi, specialisti, cercetatori, studenti)
Programe speciale de tineret (pentru cunoasterea, intelegerea si pretuirea naturii)
Turism rural (in cadrul caruia turistii sunt gazduiti si ghidati de localnici), are traditie in RBDD, multe familii de localnici gazduind si insotind vizitatorii in Delta Dunarii. Acest tip de turism reprezinta un important potential pentru imbunatatirea veniturilor populatiei locale.
Turism pentru practicarea sporturilor nautice, foto-safari.
Turism pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de toate varstele, in orice sezon, pentru orice specie de peste, si vanatoare sportiva.


Obiective turistice de vizitat:


Arii protejate: Rezervatia Biosferei Delta Dunarii Tulcea, Parcul National Muntii Macinului.

Locatii:
Colnicul Hora
, dealul muntos din municipiul Tulcea pe care se afla vestigiile localitatii antice Aegyssus la inceput asezare getica, apoi colonizata de eleni, cucerita de romani iar intre secolele VI-X, cu intreruperi, cetate bizantina.
Monumentul Independentei aflat pe Colnicul Hora ridicat in cinstea eroilor Razboiului de Independenta din 1877, in urma caruia provincia Dobrogea a redevenit pamant romanesc; fondat in prezenta dr. Carol Davila (1879), realizat de George Vasilescu, inaugurat in 1904.

Muzee:
Centrul Muzeal Ecoturistic ,,Delta Dunarii”
– prezinta elemente specifice Deltei Dunarii, unice in lume (reconstituirile unor habitate naturale tipice de delta si a unei cherhanale traditionale, alaturi de acvariile cu specii de pesti, corali si alte organisme acvatice).
Muzeul de Arta – gazduieste intr-o cladire de stil neoclasic, monument de arhitectura, construit intre 1963 – 1865, colectiile de pictura, sculptura, icoane, arta orientala, grafica si arta decorativa.
Muzeul de Etnografie si Arta Populara – este unul dintre edificiile publice emblematice pentru Tulcea. Patrimoniul Muzeului reflecta, prin diversitatea colectiilor, un model cultural unic generat de convietuirea etnica dintre romani si celelalte populatii. Cele aproximativ 8000 de piese alcatuiesc un fond etnografic inestimabil decodificabil in cadrul colectiilor de arta populara si port popular, etnografie si foto-document.
Muzeul de Istorie si Arheologic – este situat pe locul fostei cetati antice Aegyssus. Un loc aparte il ocupa Sala Tezaur, unde sunt expuse tematic piesele de executie detinute de muzeu: tezaure monetare, obiecte de podoaba din aur si argint, accesorii vestimentare, piese de cult si carte veche.
Gospodaria taraneasca conservata “in situ” din satul Enisala, reprezinta sinteza arhitecturii traditionale taranesti din nordul Dobrogei, la inceputul sec. XX. Ansamblul arhitectural cuprinde casa cu chiler si cateva din anexele tipice pentru o gospodarie din aceasta zona: grajdul pentru animale, soproanele, bucataria si cuptorul de vara, porumbarul, fantana. In aceste spatii pot fi vazute carute pictate, tipic dobrogene, unelte pescaresti, instrumentar agricol, scule si produse de dogarie, fierarie, albinarit, olarit, instrumentar pentru industria casnica, piese de arama cu diverse functionalitati. Interiorul locuintei releva principiile estetice ale organizarii spatiului de locuit traditional romanesc.
Casa memoriala Panait Cerna, situata in satul Cerna, la 55 km de Tulcea si 26 km de orasul Macin. Casa in care s-a nascut poetul, o locuinta tipica de mestesugar de la inceputul secolului al XX-lea, a fost donata de urmasii tatalui adoptiv al poetului muzeului, care a organizat-o obiectiv muzeal. Expozitia memorialistica, organizata in doua din sali, prezinta datele bibliografice ale poetului, reproduceri dupa fotografii, documente, acte de stare civila si de studii, dupa manuscrise si publicatii, dupa diferite editii ale operei poetice, dupa marturii literare si referinte critice, lucrari ce evidentiaza originalitatea creatiei lui Panait Cerna. In celelalte incaperi s-a incercat reconstituirea aspectelor etnografice ale interiorului taranesc din perspectiva rememorarii unei secvente de viata traditionala din perioada in care poetul a trait aici.

Manastiri:
Manastirea Celic-Dere
situata la 28 Km de Tulcea, intre satele Posta si Telita, pe valea Cilicului, a fost construita catre mijlocul sec. XIX ca manastire de maici. Manastirea are aspectul unui sat cu gospodarii imprastiate, in care se remarca in mod deosebit casa staretiei, casa ce adaposteste muzeul de arta ecleziastica si biserica. Biserica, ridicata in forma actuala la inceputul sec. XX, opera a arhitectului Toma Dobrescu, este printre putinele constructii etajate de acest gen din Romania, cu o biserica de iarna la demisol si biserica de vara la parter; muzeul manastirii, organizat in fostul atelier de pictura religioasa si de tesut covoare, este detinatorul unui important tezaur de obiecte de cult, intre care 43 de carti bisericesti tiparite intre 1643 – 1843; exemplarul cel mai valoros al colectiei este, neindoielnic, Biblia de la Bucuresti (1688). In curtea manastirii se afla o moara de vant, monument de arhitectura.
Manastirea Cocos situata la 8 km de satul Niculitel, la poalele dealului Cocosu, Prima asezare monahala a fost ridicata la 1833 de catre calugarii transilvaneni intorsi de la Muntele Athos, Visarion (fost ieromonah la Manastirea Neamt), Gherontie si Isaiia, pe spezele mocanulu transhumant Nicolae Hagi Ghita Poenaru. La inceputul sec. XIX atat biserica cat si pavilioanele cu chilii au fost refacute dupa planurile arhitectului Toma Radulescu. Pictura bisericii este opera artistului italian F. De Biasse, cu exceptia pridvorului pictat de iconograful local Geo Cardas. Muzeul organizat la Manastirea Cocos are o colectie importanta de carte de cult, adunata din toate parohiile judetului Tulcea.
Manastirea Uspenia situata la 3 km sud-vest de satul Slava Rusa, a fost infiintata candva, in sec. XVIII de catre un grup de credinciosi din Slava Rusa, care au construit mai sus de sat o bisericuta si s-au retras sa traiasca acolo. Manastirea a fost, incepand cu anul 1848, sediu episcopal, sub autoritatea mitropolitului de la Fantana Alba si, ulterior, sediu mitropolitan. In a doua parte a sec. XIX biserica de lemn a fost inlocuita de una de zid, sfintita la 1883, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. An de an sarbatoarea hramului manastirii strange laolalta comunitatile de rusi lipoveni din tara si din strainatate. Manastirea este depozitara unui valori de arta bisericeasca veche rusa.

Biserici: 22 de lacasuri de cult numai in municipiul Tulcea - 15 biserici ortodoxe, dintre care 4 de rit vechi, o biserica romano-catolica, una baptista, una adventista, doua case de rugaciune, o sinagoga si o moschee.
Biserica Sf. Atanasie a fost ridicata in prima jumatate a sec. XIV ca biserica a unei curti feudale. Biserica avea dimensiunile initiale de 11,5 x 6,5 m si un altar semicircular acoperit cu o semicalota. In primele decenii ale sec. XV biserica isi inceteaza activitatea; este redata cultului la inceputul sec. XVI ca biserica a comunitatii parohiale a zonei cand au loc si primele modificari: limita vestica a pronaosului a fost extinsa cu 1,3 m si s-a refacut zidul absidei altarului. In cursul sec. XVII pronaosul este din nou marit spre vest cu inca 1 m. In jurul anului 1880 au loc ultimele interventii si transformari: zidul despartitor dintre naos si pronaos a fost demolat partial si inlocuit cu o arcada; s-a refacut sarpanta si invelitoarea, iar la extremitatea vestica a lacasului s-a adaugat o turla-clopotnita din lemn.
Biserica cu plan treflat, a fost descoperita la 3 km S-V de sat, in punctul „Cetatuia”. Construita in sec. XI - XII sau, dupa alte opinii, la inceputul sec. XIII, aceasta a constituit, foarte probabil, biserica unei manastiri; s-au pastrat doar temeliile din caramizi si tigle romane, unele cu stampila leg. I Iovia Scythica, refolosite. Este cea mai veche biserica de acest gen de pe teritoriul tarii noastre. Pe teritoriul comunei au fost descoperite o asezare rurala romana, un apeduct, ruine de villae rusticae si necropole romane. In plus, satul este inconjurat de un val (troian) lung de 27 km ce inchide o suprafata de cca 50 km2. In interiorul valului se afla cateva intarituri (lagare), inconjurate si acestea cu valuri. In lipsa unor cercetari sistematice valul a fot datat diferit incepand din sec. IV d.Cr. pana in sec. XI - XII, si in consecinta atribuit romanilor, protobulgarilor sau bizantinilor.
Geamia din orasul Babadag, construită la inceputul sec. XVII, cu plan dreptunghiular, cu pridvor monumental cu arcade si minaret inalt de 30 m, geamia este unul din cele mai vechi monumente de arta musulmana din Romania.
Moscheea Azzizie (sec. XIX), construită din piatră cioplita cu grosimea de 85 cm, edificiul se remarca prin numarul mare de ferestre, este declarata monument istoric si de arhitectura.

Cetati:

Cetatea Aegyssus situata pe colnicul Hora, azi dealul Monumentului, in partea de est a orasului Tulcea. Descoperirile arheologice (material ceramic getic si grecesc), dar si originea celtica a numelui, derivat de la un legendar intemeietor Caspios Aegisos, pledeaza pentru construirea cetatii in la sfarsitul sec. IV i.Cr. Depozitul de amfore grecesti din sec. I i.Cr. descoperit in acest punct ne arata ca Aegyssus a fost o importanta factorie greceasca. Tot din aceasta perioada – sec. II – I i.Cr. dateaza o necropola birituala situata la 1,5 km sud-est de perimetrul fortificat (actualmente strada Nalbelor). Relatand evenimentele petrecute in anul 12 d.Cr. cand orasul Aegyssus a fost cucerit de catre dacii nord-dunareni, Ovidius il considera uetus urbs, (Pont. I, 8, 11). In apararea lui intervin trupe dintr-o legiune din Moesia, remarcandu-se in mod deosebit centurionul primipilar Vestalis. La inceputul sec. II d.Cr. cetatea era inclusa in limes-ul dunarean. In a doua jumatate a sec. III in cetate era cantonata cohors II Flavia Brittonum, iar in sec. urmator vexilatio Aegyssensis din Legio I Jovia.; si in sec IV – V cetatea isi pastreaza statutul de fortareata militara, iar in perioada lui Justinian este refacuta, in conditiile efortului monumental de refortificare a limes-ului dunarean (Scythia Minor). Cetatea de pe Dealul Monumentului apare mentionata in Notitia Episcopatum pe lista celor 15 resedinte episcopale din Dobrogea. In sec. X – XI existenta unei mici fortificatii in acest punct este dovedita deopotriva arheologic si in izvoarele vremii. Dupa o distrugere masiva candva in sec. XI, asezarea se muta la poalele fortificatiei. Incepand cu sfarsitul sec. XIII si inceputul sec. XIV si pe toata perioada stapanirii romane, colnicul Hora este din nou locuit. Prima atestare a asezarii si cetatii in forma Tulcsa apare intr-un registru vamal otoman din 1515 – 1517. Atat Evlia Celebi, cat si Matteo Gondola vorbesc in lucrarile lor, in sec. XVII, despre o mica cetate cu 7 turnuri, zidita pe malul stancos al Dunarii, care controla traficul fluvial spre si dinspre Marea Neagra. De la 1860, cand devine resedinta de sangiac, Tulcea cunoaste o noua perioada de dezvoltare economica si urbanistica, fiind recunoscut ca cel mai important centru al zonei.

Cetatea Halmyris, com. Murighiol, jud. Tulcea, situata la 2,5 km est de satul Murighiol, in punctul cunoscut sub numele de „Bataraia”, „Geneviz -Kaleh” „Cetatea” sau „Cetatuia”, pe soseaua ce duce de la Tulcea la Dunavatul de Jos. Cercetarile arheologice desfasurate incepand cu anul 1981 au scos la iveala o puternica cetate romana intemeiata intr-o zona cu urme de locuire din sec. VI – V si IV/III – II/I i. Cr., care a cunoscut mai multe etape in evolutia sa: fortificatie romana de pamant (ultimul sfert al sec. I); castrul de piatra – sediu al vexilatiei legiunilor I Italica si XI Claudia Pia Fidelis si statie a flotei Classis Flavia Moesica (vicus classicorum) – inceputul sec. II – al treilea sfert al sec. III d.Cr.; cetate romana tarzie – al treilea sfert al sec. III – primul sfert al sec. VII d.Cr. Cetatea romano-bizantina are o forma trapezoidala, cu o suprafata de cca 2 ha, cu 15 turnuri, trei porti si trei valuri de aparare. Principalele monumente dezvelite si, in parte, restaurate sunt: Poarta de Nord; Poarta de Nord-Vest, Poarta de vest; Thermae-le; Edificiul nr. 1; Poarta de Vest; Basilica paleocrestina cu cripta martirica (Epictet si Astion).

Cetatea Orgame / Argamum, com. Jurilovca, jud. Tulcea, situata la 7 km est de satul Jurilovca, in punctul numit „Dolojman”, „Dolosman” sau „Cetatea”. Cercetarile arheologice desfasurate aici in anii 1926 – 1932 si din 1965 fara intrerupere au permis dezvelire unor importante monumente si schitarea istoriei cetatii pentru cele mai bine de 12 secole de functionare. Cetatea, prima localitate de pe teritoriul de astazi al Romaniei mentionata intr-un izvor antic (Hecataios, Periegesis), a fost intemeiata la mijlocul sec. VII i.Cr. de catre grecii din Asia Mica, cu cel putin o generatie inaintea cetatii Istros / Histria, intr-o zona cu urme de locuire din epoca bronzului si din prima epoca a fierului. Din perioada arhaica dateaza un impresionant complex funerar din necropola cetatii ce a apartinut unui personaj important din prima generatie de colonisti, urme de locuire in zona de est a falezei, doua cuptoare artizanale pentru ceramica; perioada clasica este ilustrata printr-un segment al zidului de incinta, edificii si cuptoare situate spre capul promontoriului, grupuri de morminte tumulare asociate pe criterii familiare in necropola cetatii; epocile elenistica tarzie si romana timpurie sunt reprezentate prin unele vestigii pastrate pe platoul argamens, dincolo de sistemul de aparare al cetatii romano-bizantine. Cetatea romano-bizantina avea o suprafata de aproximativ 2,6 ha, o forma aparent triunghiulara cu opt turnuri, sase contraforturi (bastioane) si doua porti principale – pe laturile de vest si sud si doua porti mici pe latura de sud. Sistemul defensiv cuprindea, in afara de incinta, si doua valuri de pamant cu sant. In interiorul cetatii au fost cercetate si, in parte restaurate, o serie de edificii publice si private datand din sec. V- VII: „pretoriul”, basilica cu trei nave si capela (numita conventional basilica nr. 3), basilica din sectorul central (basilica 2), cea mai mare dintre basilicile argamense, basilica cu o singura nava (basilica 1), locuinte si parte din sistemul stadal. O a patra bazilica, de mici dimensiuni, cu o singura nava, a fost descoperita la aproximativ 1,3 km fata de Poarta de vest, pe culmea unui deal cu altitudinea de 50 m. Necropola romano-bizantina a cetatii a ocupat zona locuita anterior (sec. I i.Cr. – IV d.Cr.) in afara sistemului defensiv. In fata cetatii Orgame/Argamum, la aproximativ 2,5 km spre est, pe insula Bisericuta se afla o fortificatie romano-bizantina si urme de locuire din epoca medievala timpurie.

Cetatea Dinogetia, com. Jijila, jud. Tulcea, situata la 4 km in aval de satul Garvan, pe o mica insula (popina) numita de localnici „Bisericuta”. Cercetarile arheologice incepute in 1939 si reluate dupa cel de-al doilea razboi mondial dus la dezvelirea unei mari parti din cetate si la schitarea grosso modo a evolutiei acesteia. Astfel, fortificatia romana – probabil un castellum unde erau cantonate formatiuni militare din Legio V Macedonica, cohors I Mattiacorum, Legio I Italica, Cohors I Cillicum si Classis Flavia Moesica – a fost ridicata in zona unei asezari daco-getice, de la care a preluat chiar numele, Dinogetia, toponim amintit de geograful Ptolemaios, atunci cand face o descriere a Daciei (III, 8, 2). In perioada Dominatului cetatea este refacuta: are o suprafata de 1,2 ha, cu 14 turnuri de aparare dispuse la distante relativ egale de-a lungul incintei trapezoidale, urmand forma promontoriului stancos, cu o poarta principala pe latura de S si alte doua, mai mici, pe laturile de V si N. O serie de edificii, locuinte si pravalii, cu mai multe faze de constructie din sec. IV - VI, se insiruie de-a lungul strazii principale: principia, praetoriul, numit si domus, basilica paleocrestina cu trei nave un mare edificiu ce a suferit in timp importante modificari si recompartimentari, o serie de locuinte, pravalii, magazii de provizii si marfuri; in exterior, la cca 100 m sud de poarta principala se afla baile romane (thermae). Dupa abandonarea cetati la sfarsitul sec. VI si inceputul sec. VII, in vremea lui Ioannes Tzimiskes, dupa anul 971, pentru doua secole, cetatea isi reia functia defensiva: este reparata incinta, se ridica unele constructii si locuinte, intre care cea mai importanta este bisericuta din mijlocul cetatii, cea mai veche de pe teritoriul tarii, ce a functionat in sec. XI – XII.

Cetatea Noviodunum, oras Isaccea, jud. Tulcea, situata pe malul drept al Dunarii, la aproximativ 2 km est de orasul Isaccea, pe un promontoriu inalt de peste 20 m, in punctul „Pontonul vechi” sau „Eski-Kale” (in lb. turca „Cetatea Veche”). Asezata in dreptul unuia dintre cele mai importante vaduri ale Dunarii, cetatea a avut, in diferite perioade istorice, un rol militar si comercial aparte. Ridicata inca din primii ani ai epoci Principatului pe o veche asezare getica, cu nume de origine celtica, cetatea a fost in primul rand baza a flotei romane de la Dunarea de Jos Classis Flavia Moesica, apoi sediu al unor detasamente ale Legio V Macedonica si Legio I Italica, dar si punct final, de intersectie, al drumului militar si comercial ce taia centrul Dobrogei, venind de la Marcianopolis si limes-ul dunarean. Cetatea romana timpurie, ridicata la rangul de municipium in vremea Severilor, din care se pastreaza o serie de edificii importante situate pe malul Dunarii: thermae, locuinte, fragmente din zidul de incinta si pentru care a fost cercetata necropola tumulara din sec. I – III d. Cr., era un centru urban cosmopolit, cu o populatie formata din militari, veterani si civili romani sau greco-orientali; cetatea propriu-zisa rea dublata de o asezare civila de proportii. Distrusa de atacurile gotilor si heruluilor in jurul anului 267, cetatea este refacuta in vremea imparatilor Aurelian si Probus la dimensiuni ceva mai reduse decat cetatea timpurie. Din aceasta perioada au fost dezvelite incinta de nord cu sapte turnuri de aparare semicirculare, poarta de acces spre instalatia portuara, thermae, o basilica, un mare turn, cu o suprafata de 225 mp pe latura de sud a cetatii. Cetatea tarzie ramane in toata perioada sediu al flotei dunarene – numita acum Classis Ripae Scythicae, iar din sec. IV sediu al Legio I Iovia Scythica. Din aceasta perioada a fost cercetat un mormant monumental, in forma de cruce, apartinand unei familii din sec. IV d. Cr. Pentru mai bine de doua secole (inceputul sec. VII – al treilea sfert al sec. X) viata urbana decade. La sfarsitul sec. X si inceputul sec. XI cetatea este isi reia functia defensiva, incinta fortificatiei fiind refacuta de bizantini pe vechile fundamente romano-bizantine. Ocupata de tatari, stapanita o vreme de Mircea cel Batran, cetatea este demantelata dupa cucerirea ei de catre turci in 1420. In sec. XVI, sus pe cetate, turcii au construit o tabara trapezoidala inconjurata cu val de pamant (tabie) ce adapostea o garnizoana. In paralel, centrul de greutate al asezari s-a mutat, inca in sec. XIII, spre sud unde fusese intemeiata, probabil de catre tatari, o asezare numita Isakdji, de la care va deriva numele orasului de astazi.

Cetatea Enisala
, sat Enisala, com. Sarichioi, jud. Tulcea, situata pe un deal ce domina imprejurimile, la intersectia unor importante drumuri de apa si de uscat. Cetatea a fost construita de puterea imperiala bizantina si de cea comerciala genoveza la sfarsitul sec. XIII si inceputul sec. XIV. In timpul lui Mircea cel Batran cetatea a trecut in stapanirea Tarii Romanesti, iar la sfarsitul domniei acestuia, cand Dobrogea a fost cucerita de catre turci, in cetate s-a instalat o garnizoana militara otomana. Cetatea propriu-zisa, de forma poligonala, ocupa o suprafata de aproximativ 0,3 ha; o a doua incinta, aproape complet demantelata, inchidea un spatiu de cel putin doua ori mai mare decat cel cuprins in perimetrul incintei mici. Pe tronsonul pastrat al incintei mari se afla cinci turnuri rectangulare. Ca elemente de arhitectura se impune bastionul portii principale cu arcada dubla continuata cu o arcada oarba. In anii ’90 cetatea a facut obiectul unui amplu proces de restaurare.
Pe teritoriul satului si in apropierea acestuia au fost identificate urme din mai multe epoci istorice:
dealul cetatii: urme din Hallstatt:
promontoriul “Palanca”: urme de locuire din eneolitic, epoca bronzului, Hallstatt si Latene;
“Valea Netului”: a fost cercetata necropola getica din sec. IV – II i.Cr. cu peste 400 de morminte;
punctul “Biserica”, la marginea de V a satului: au fost identificate si in parte cercetate o asezare greco-getica de tip Sarinasuf; locuirea getica din sec. I i.Cr. – I d.Cr.; necropola romana (din care au fost cercetate 158 de morminte); cimitirul medieval crestin (inceputul sec. XVI – inceputul sec. XVIII);
punctul “Pestera” – fortificatie romano-bizantina (sec. IV – VI d.Cr.), cu o suprafata de aproximativ de 2 ha;
punctul “Palanca” – o mica fortareata tip castellum (35 x 40 m), inconjurata cu val si sant de aparare, distrusa aproape in intregime la modernizarea soselei Enisala-Sarichioi.

Cetatea Proslavita
, com. Nufaru, jud. Tulcea, situata la 12 km aval de Tulcea, pe malul drept al bratului Sfantu Gheorghe. Cetatea a fost ridicata a fundamentis de catre Imperiul bizantin intr-o zona cu urme materiale din epocile hallstattiana, Latene si romano - bizantina. In epoca romano-bizantina pe malul Dunarii, la capatul nordic al promontoriului, au functionat doua turnuri de supraveghere a liniei Dunarii. Cercetarile arheologice – sistematice sau de salvare - mult ingreunate de faptul ca satul actual Nufaru suprapune in totalitate cetatea medievala au dus la dezvelirea unei parti din zidul de incinta, a doua turnuri masive, rectangulare, vizitabile – unul suprapus de localul Prislav, celalalt – din punctul „Dispensar” - restaurat si conservat prin construirea unui cladiri de protectie, a numeroase locuinte, cuptoare, a mai multor necropole de inhumatie crestine; pe malul Dunarii, in apropierea punctului de traversare a Dunarii cu bacul spre Delta, a iesit la iveala instalatia portuara a cetatii. Cetatea a functionat pana in sec. XIV.

Cetatea Ibida
, sat Slava Rusa, com. Slava Cercheza, situata pe valea paraului Slava, la marginea de vest a satului Slava Rusa. Cetatea, in forma pastrata din epoca tetrarhiei cu refaceri in timpurile lui Justinian – „cu ziduri si turnuri colosale” (P. Polonic), „exceptional de mare – cea mai insemnata din toate cele cunoscute in interiorul Dobrogei – si care, fireste, a fost (…) si punctul de intersectie al tuturor drumurilor din Nordul provinciei” (V. Parvan) – are o suprafata de 24 de ha, o centura de fortificatii desfasurata pe o lungime de 2000 m, 33 de turnuri si trei porti. Cetatea de pe valea Slavei este dublata de o fortificatie de aprox. 3 ha situata pe dealul Harada (in traducere din limba turca „Cetatea Fetei”), a carei latura de nord e comuna cu cea a cetatii. La altitudinea de 158 m, pe o alta culme, situata in prelungirea dealului Harada, se afla un fort de perioada romano-bizantina. Cercetarile arheologice desfasurate sporadic incepand chiar cu sfarsitul sec. XIX – in anii 1885, 1917, 1988 – 1989, 2001 – 2002 – au dus la dezvelirea - in centrul cetatii - a unei basilici cu trei nave si trei abside cu coloane si capiteluri din marmura si paviment din mozaic policrom, a unui complex monastic paleocrestin situat la 2,5 km vest de cetate si la stabilirea stratigrafiei cetatii (sec. I – VII d.Cr.); in 2001 si 2002 a fost cercetat zidul de incinta in punctele Curtina G si Poarta de Vest, au iesit la iveala pillae-le podului antic de peste raul Slava, locuinte, sistemul de canalizare, iar din necropola cetatii romano-bizantine au fost cercetate peste 30 de morminte simple si un cavou romano-bizantin. Acesta din urma, de mari dimensiuni (8 x 3,5 m), construit din caramizi si lespezi de piatra, constituit din dromos si camera funerara, cu interiorul tencuit si pictat, cu pardoseala din placi de caramida, a servit drept loc de inmormantare pentru 39 de indivizi ai unei familii instarite din oras.
Zona de la vest si nord de cetate a fost locuita din cele mai vechi timpuri. Au fost identificate vestigii si urme arheologice din paleoliticul mijlociu, neolitic, Hallstatt, Latene, din epocile romana, romano-bizantina si medievala timpurie; la est de cetate se intinde o vasta asezare civila, iar la 2,5 km, in aceeasi directie, o asezare getica cu val si sant. Asezata intr-o zona de un pitoresc aparte – propusa de specialisti ca rezervatie de peisaj, in vecinatate unei comunitati traditionale – rusi lipoveni, pe drumul national ce leaga orasele Braila si Constanta, cetatea Ibida ar putea deveni unul dintre cele mai importante puncte ale turismului cultural nord-dobrogean.

Complexul paleocrestin
, situat in partea de NE a localitatii Niculitel, la baza culmei Piatra Rosie, a fost descoperit in anul 1971 si cercetat timp de mai multi ani. Monumentul este compus dintr-o bazilica ridicata in timpul imparatilor Valens si Valentinianus, dupa planul unei basilici romane crestine, refacuta in vremea lui Theodosius II, deasupra unei cripte monumentale paleocrestine. Cripta, acoperit cu o cupola hemisferica cu pandantivi, incadrata la exterior de timpane; in interiorul acesteia se afla doua morminte martirice suprapuse. La nivelul inferior se gaseau scheletele a doua persoane – martiri, ale caror nume nu le cunoastem, iar la nivelul superior, intr-un sicriu colectiv, scheletele a patru martiri al caror nume: Zotikos, Attalos, Kamasis si Philippos si calitate de martiri - Martyres hristou - sunt notate pe peretii criptei. Monumentul a fost restaurat si conservat, deasupra acestuia s-a ridicat o constructie de protectie.

Peisaje:
acvatice: Delta Dunarii, Marea Neagra
deluroase: podisul Dobrogei
montane: Muntii Macinului.

Puncte geografice remarcabile:
ceatalurile Chilia si Sulina, adica locurile de despartire a Dunarii mai intai in bratele Chilia si Tulcea si apoi a bratului Tulcea in bratele Sulina si Sfantu Gheorghe;
gurile de varsare a Dunarii, prin bratele sale, in Marea Neagra;
padurile de foioase de pe grindurile Letea si Caraorman cu diverse specii de stejar, plopi, frasini, tei, ulmi, completate de un subarboret bogat care impreuna cu plantele cataratoare (lianele de diferite tipuri) confera mai ales padurii Letea un aspect de padure tropicala ceea ce explica faptul ca aici s-au descoperit peste 1600 de specii de Endomofauna; in extremitatea sudica a padurii Caraorman se pastreaza exemplare monumentale de stejari cu circumferinta intre 4,20 si 4,70 m;
litoralul Marii Negre la Sulina si Sfantu Gheorghe 
 

Oferte Delta Dunarii fără transport inclus

Oferte cazare în Delta Dunarii

PENSIUNEA DELTA MARINA 3 MARGARETE

Pensiune 3 marg.
TULCEA - SFANTU GHEORGHE (TL)( Romania )

Pensiunea Delta Marina este pozitionata in centrul comunei Sfantu Gheorghe, in imediata apropiere a miniportului. Acostarea barcilor se face in fata pensiunii, iar privelistea de pe terasa restaurantului cu specific pescaresc este una idilica. Pensiunea asigura cazare, masa, plimbari de agreement si transferuri rapide cu hidrobuze acoperite.

de la 148.50 lei
/persoana cazare cu demipensiune

HOTEL PUFLENE RESORT

Hotel ****
TULCEA - MURIGHIOL( Romania )

Amplasat pe marginea lacului, Puflene Resort este destinatia perfecta pentru o vacanta de neuitat, fie ca esti impreuna cu familia sau prietenii, bunul gust, rafinamentul si eleganta te va surprinde la fiecare pas.

de la 159.50 lei
/ zi/ persoana

HOTEL NEW EGRETA

Hotel ****
TULCEA - DUNAVATU DE JOS( Romania )

Hotelul Egreta a fost deschis in toamna anului 2002 si a luat numele unei pasari emblematice, locul de aplasare a hotelului fiind foarte aproape de colonia acestor specii.

de la 139.33 lei
/zi/persoana - loc in camera tripla cu mic dejun

COMPLEX TURISTIC EDEN - GURA PORTITEI

Hotel ***
TULCEA - GURA PORTITEI( Romania )

Gura Portitei este un loc salbatic, locuit de lipoveni, si atestat documentar pe harti inca din 1710. Satul de vacanta EDEN este primul sat de vacanta din Romania clasificat la categoria trei stele.

de la 24.51 lei
/ loc in casuta

PENSIUNEA DELTA MARINA 2 MARGARETE

Pensiune 2 marg.
TULCEA - SFANTU GHEORGHE (TL)( Romania )

Pensiunea Delta Marina este pozitionata in centrul comunei Sfantu Gheorghe, in imediata apropiere a miniportului. Acostarea barcilor se face in fata pensiunii, iar privelistea de pe terasa restaurantului cu specific pescaresc este una idilica. Pensiunea asigura cazare, masa, plimbari de agreement si transferuri rapide cu hidrobuze acoperite

de la 132.00 lei
/persoana cazare cu DEMIPENSIUNE