Rezerva-ti o vacanta in Creta, cea mai mare insula a Greciei. Bucura-te de soare, apa cristalina si peisaje fermecatoare in sejurul tau din Creta. Este regiunea cea mai sudică şi cea de-a cincea insulă ca marime din Europa. Creta, cu o suprafaţă de 8400 km, măsoară de la est la vest 250 km şi de la nord la sud cu o latitudine maximă de 60 km, este cea mai mare insulă a Greciei. Insula separă Marea Egee de Marea Libiană, marcând graniţa dintre Europa şi Africa. În centru se află munţi maiestuoşi, iar platourile, brăzdate de chei adânci, se sfârşesc în văi fertile.
Vezi mai multe detaliiIstorie: Istoria şi mediul natural ale insulelor greceşti este foarte diferit, pe vremuri insulele vecine duşmănindu-se între ele. Grecia antică nu era, nici pe departe, un stat unit. Prima civilizaţie s-a dezvoltat pe insula Creta. Primii locuitori ai insulei au venit din Africa în mileniul al şaselea î.Ch., iar formarea civilizaţiei minoane este strâns legată de imigrarea indo-europenilor din Asia Mică în mileniul al treilea î.Ch. În faze succesive, minoanii au construit state-palat, vestitele centre-palat de la Knossos, Phaistos, Malia, Zakros. Oraşul Knossos, fondat între primii, în epoca sa de floare având cca. 100 de mii locuitori, se situa pe un teritoriu imens la 32 km de port, unde traficul comercial, cu Egipt şi Siria, era foarte dezvoltat. Cretanii nu şi-au înconjurat cu ziduri palatele şi nici măcar oraşele de pe litoral, fapt care dovedeşte că în acea vreme era pace şi probabil că flota militară a stăpânit împrejurimile. O catastrofă geologică, erupţia vulcanului din Santorini în 1450 î.Ch., a stopat dezvoltarea civilizaţiei. În anul 1100 î.Ch., după invazia dorienilor, declinul civilizaţiei minoane a fost de neoprit. Mai târziu insula a fost subjugată de romani şi apoi de fenicieni. În timpul epocii bizantine, bunăstarea Cretei era prezentată pe podelele de mozaic ale bazilicilor şi în peste jumătate din bisericile din întreaga Grecie. Însă mulţi alţii puseseră ochii pe toate aceste bogăţii. Mai întâi, Creta a căzut în mâinile arabilor (în secolul al 9-lea) timp de un secol şi jumătate. Atunci a fost întemeiat Handak, actualul Heraklion. Apoi în 1204, insula a trecut în mâna veneţienilor. Ei au fortificat vechile castele din Handak şi au construit altele noi în celelalte oraşe. Au întemeiat oraşe noi (Hania şi Rethymno) şi au construit fortificaţiile necesare pentru apărarea lor. În interiorul zidurilor de apărare, oraşele s-au dezvoltat cu străduţe înguste, mici case rezidenţiale, pieţe, fântâni decorative, biserici şi palate, ale căror ruine se mai pot vedea şi astăzi. Deşi insula a fost zguduită din când în când de răscoale populare, a continuat să se dezvolte atât economic, cât şi cultural. În 1645 au păşit pentru întâia dată pe insulă musulmanii, iar în 1669 toată insula a căzut pradă turcilor. În anul 1898, cu ajutor englez, Creta şi-a câştigat autonomia, urmând ca în 1913 să se unească cu restul Greciei. În timpul celui de Al II-lea Război Mondial a fost ocupată de nemţi. După război, cu toate că pierderile au fost mari, Creta şi-a revenit foarte repede, ca în zilele noastre să fie o regiune economic stabilă cu un turism bine dezvoltat.
Geografie: Este regiunea cea mai sudică şi cea de-a cincea insulă ca marime din Europa. Creta, cu o suprafaţă de 8400 km, măsoară de la est la vest 250 km şi de la nord la sud cu o latitudine maximă de 60 km, este cea mai mare insulă a Greciei. Insula separă Marea Egee de Marea Libiană, marcând graniţa dintre Europa şi Africa. În centru se află munţi maiestuoşi, iar platourile, brăzdate de chei adânci, se sfârşesc în văi fertile. Partea nordică este mai populată, aici se aliniază şi oraşele mai mari, situate în golfurile potrivite pentru ancorare, iar partea sudică cu stâncile înălţându-se din mare, este slab populată. Clima este mediteraneană uscată, vara toridă durează aici mai mult decât în alte regiuni ale Greciei.
Transporturi: Reţeaua drumurilor publice este bine dezvoltată. Majoritatea locurilor de pe insulă sunt accesibile cu transportul local, dar este recomandat să se închirieze o maşină, cu care se poate explora în voie insula. Între localităţile mai mari există şi curse regulate de feribot.
Cumpărături: Magazinele sunt în general deschise dimineaţa şi după-masă până seara târziu. Majoritatea magazinelor sunt închise în timpul siestei de după-amiază. Băncile şi oficiile poştale au program mai scurt. În majoritatea staţiunilor, magazinele sunt deschise şi la sfârşit de săptămână.
Mâncăruri şi băuturi: Grecii gătesc cu ulei de măsline, iar carnea lor preferată este cea de oaie la grătar. Aperitivul grecesc conţine roşii, castraveţi, pepene, felii de caşcaval, măsline şi diverse fructe. Între bucatele tradiţionale se numără aperitivele, mezedes, compuse din melitzanosalata (vinete tocate cu ulei, lămâie şi usturoi), taramosalata (pasta de icre) şi dolmadakia (frunze de viţă umplute cu carne sau orez). Felul principal este musaca, ghiveci, carne prăjită sau peşte, inclusiv frigăruile de miel sau porc souvlaki. Peştele şi scoicile sunt excelente; horiatiki salata grecească servită cu felul principal constă în felii de roşii şi castraveţi, măsline şi fetta. Desertul este de obicei format din baclava şi cataif. Specialităţile cretane sunt brânza graviera (galbenă) şi mizithra brânză albă, cremoasă, servită deseori în loc de fetta în salata grecească. Aperitivul preferat este ouzo, iar dintre vinuri retsina. Cele mai bune vinuri sunt cele de casă şi se găsesc în tavernele locale. Raki este apa de foc locală, cu aromă de anason, cunoscut şi sub denumirea de tsikoudo, servit fie simplu, fie cu apă şi gheaţă.
Bacşiş: Bacşişul este inclus în majoritatea facturilor de la restaurante şi hoteluri, dar se obişnuieşte să se mai lase cca. 10% din totalul consumaţiei. Personalul hotelurilor şi taximetriştii primesc de obicei bacşiş.
Vezi si alte oferte de cazare in alte locatii din Grecia:
