Safari in Tanzania - partea I


de Dr. Lili Morar, client EXIMTUR Propunerea de a merge in Tanzania in vacanta m-a luat prin surprindere. La inceput m-am entuziasmat, apoi m-am ingrozit, apoi iar m-am entuziasmat, iar m-am ingrozit... si tot asa de vreo cinci ori! Decizia finala... hai sa mergem, macar o data in viata trebuie sa ajung si in Africa. E drept ca pentru mine era prima iesire de pe batranul continent si, in plus, mi-era o frica teribila sa zbor. Si sa inghit pastile. Dupa ce am reusit sa nu lesin cand mi s-a injectat vaccinul anti-febra galbena, mi s-a facut rau cand am vazut pastilele de Malarone zilnice, preventive pentru malarie. Obligatorii amandoua. Am reusit totusi sa ma sustrag de la vaccinarea anti-hepatita, pentru ca, pana la urma, nu urma sa plec cu Medicii fara Frontiere intr-o tabara de ajutor, ci cu o agentie de turism, la resorturi civilizate. Cel putin asa reiesea din pozele de reclama. Am avut un program de zbor obositor. Cluj-Bucuresti, Bucuresti-Munchen, Munchen-Frankfurt in goana. Apoi Frankfurt-Addis Abeba si de acolo la Kilimanjaro. Plecarea cu avionul din Cluj intr-o dimineata de 25 decembrie nu e tocmai inspirata, pentru ca  risti sa nu mai pleci din cauza cetii. Din fericire avem la Tarom niste piloti curajosi care au facut cumva si nu ne-au ratat vacanta. La Frankfurt, o escala mai lunga, cu shopping, optional, papa, obligatoriu, de plictisit n-ai cum, ca suntem multi. Cinci familii cu toti copiii aferenti! Ma bucur ca ajung in avion epuizata. Pot sa nu mai am nici o reactie la turbulente. Dupa un pahar de vin rosu, pot sa mor linistita si impacata. Si totusi, ajungem! Aeroportul e micut si aproape neincapator. Trecem rapid prin vama, pentru ca noua, romanilor, nu ni se cere visa. Intelegeri de pe vremea “raposatului”. Dupa orele multe de zbor, cand am iesit la aer, chiar era altceva! Culorile, florile, soarele... Mi-am revenit instantaneu! tanzania1 Aliniate in parcare ne asteptau masinile. Land Cruisere destinate sa ne poarte in toata aventura safari. Curate si impecabile. Gazdele, Tom, Steve si Papu, ne-au predat prima lectie Hakuna Matata, don't worry, relaxeaza-te! Ei ne-au fost soferi, indrumatori si profesori pe tot parcursul sejurului. Am tot respectul pentru acesti oameni care preiau necunoscuti si incearca sa transmita dragostea pentru tinutul lor. Sunt tineri, educati, calmi, politicosi. Intre ei vorbesc Swahili, cu noi vorbesc engleza. tanzani2 Si am pornit! Am lasat in urma, profilat pe un cer chihlimbariu, faimosul munte Kilimanjaro, invaluit in ceata de nori sau de mister, nu stiu, pentru ca nu se dezvaluia total, parca te indemna la o alta calatorie, spre el, nu catre alte destinatii. Am plecat spre necunoscut, dar necunoscutul avea parfum exotic, culori pastelate, iar noi un entuziasm pe masura. Si  am ajuns in Arusha.

Arusha

Arusha, al doilea oras ca marime din Tanzania, dupa ce a fost infiintat de Masai, a fost cucerit de spanioli, apoi in primul razboi mondial de nemti si abia dupa aceea de englezi. Prin urmare, se dezvaluie o combinatie aparte de stiluri arhitectonice, de la european la african, cladiri impunatoare, austere, iar mai apoi siruri de dughene usor subrede, strazi largi cu verdeata urmate de labirinturi inguste si neasfaltate. Trecem prin piata cu ceasul care indica jumatatea distantei dintre Cairo si Cape Town, marcata de britanici ca mijlocul imperiului cucerit de ei si facem giratoriul de doua ori, pentru ca e un punct de interes major. tanzania 3 Ii cerem ghidului sa ne duca la un supermarket, sa ne cumparam una, alta... Cand a oprit si ne-a spus ca e cel mai bun supermarket, in masina s-a lasat linistea si nu indrazneam sa iesim... La margine de oras, intr-un sir de cosmelii pe post de case sau de orice, habar n-am, totusi cu un pic de parcare in fata, de pamant, evident, ni s-a indicat ca suntem in siguranta si putem face shopping. Am lasat ideea de Europa in urma si am indraznit sa intram in incinta. Surprinzator, destul de bine aprovizionat. Surpriza placuta a incetat cand la tejgheaua pe post de casa, o matroana imensa si atemporala, mi-a cerut 50 de dolari fara sa clipeasca. Pe cateva beri si doua sucuri! M-am consolat, pentru ca, rand pe rand, toti au avut parte de acelasi tratament. Din nou la drum. Iesim din aglomerarea urbana si in fata avem intinderi vaste de pamant rosu impestritat de copaci acacia, musuroaie gigante de termite, spectaculoase, vite lasate lejer la pascut, impreuna cu turme de capre pazite de prichindei imbracati in robe de masai. tanzania4 Trecem prin asezari rurale, cu case din chirpici, aliniate, unite intr-un sir lung, atat de mici incat toata activitatea se desfasoara in strada. Falfaie intr-o multitudine de culori robe de masai insirate pe sfori lungi, cosuri generoase de nuiele te indeamna sa cumperi fructe: ciorchini imensi de banane verzi, galbene, chiar unele rosii, de care vedem pentru prima oara. Arta africana din belsug, cercei, bratari, medalioane, suveniruri... Intram din paradisul atemporal, intr-un paradis palpabil. La resort ne asteptau cu prosoape umede, calde, revigorante dupa praful drumului, sucuri naturale energizante si un personal eficient si discret care ne-au acomodat intr-o clipa! Abundenta naturii te copleseste. Prima noapte in Africa e de vis, dorm neintoarsa si fericita! Continuarea experientei de calatorie in articolele urmatoare

SOURCE AND TAGS