Turcia este un stat situat in SE Europei si SV Asiei, care are granite cu opt tari: Grecia si Bulgaria la nord-vest; la nord cu Marea Neagra; Georgia si Armenia la nord-est; Iran (Persia) si Azerbaidjian la est; Irak si Marea Mediterana la sud. Capitala este Ankara. Stramtoarea Bosfor care separa Asia de sud-vest de Europa de sud-est se afla in Turcia. Anatolia e situata intre Marea Neagra la nord si Marea Mediterana la sud, cu Marea Egee si Marea Marmara la vest. 
Suprafata totala 780,580 km². 
Numele Turciei, Turkiye in limba turca, poate fi impartita in 2 componente: Turk, care inseamna „puternic” sau „maret” in turca veche si de obicei semnificand locuitorii Turciei. Asezarea Turciei la intersectia Europei cu Asia o face o tara de o importanta geostrategica importanta. Etnic turcii formeaza majoritatea populatiei, cu o minoritate importanta de kurzi. Religia predominanta in Turcia este Islamul si limba oficiala a tarii este turca. Turcia este o republica democrata, seculara, unitara, constitutionala, cu o mostenire culturala si istorica veche. Turcia a devenit tot mai mult integrata prin apartenenta vestica in organizatii ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE si economiile majore G-20. Turcia a inceput negocierile complete cu EU in 2005, a fost un membru asociat al Comunitatii Economice Europeene inca din anul 1963 si au atins acordul uniunii vamale in 1995. Turcia de asemenea a promovat relatiile culturale, politice, economice si industriale cu tarile din Est, in particular cu Orientul Mijlociu si cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenenta in organizatii ca Islamic Conference and Economic Cooperation Organization. Avand in vedere locatia strategica, economia mare si armata, Turcia este clasificata ca o putere regionala de oamenii de stiinta politici si economistii mondiali.

Pentru a ajunge in Turcia exista mai multe posibilitati de transport. Fiecare dintre acestea are unele avantaje si dezavantaje, optiunea va apartine. 
Cu avionul: este principala recomandare, desi mai scump, este mai rapid. 
Cu autobuzul: se trece prin Bulgaria in drum catre Istanbul. 
Pe calea ferata: este si acesta un mijloc de transport. 
Cu automobilul: insa trebuie luat in considerare pe langa benzina si alte plati pentru taxe de autostrada si alte taxe de transport.

Zi Nationala: Ziua Independentei, 29 Octombrie (1923). 
Sarbatorile musulmane sunt calculate pe baza unui calendar lunar si doar doua sarbatori religioase sunt sarbatorite oficial: Seker Bayrami, o sarbatoare ce tine trei zile la sfarsitul Ramadanului (o perioada de 30 de zile in care musulmanii tin post mancand si band doar dupa apusul soarelui) si Kurban Bayrami care sarbatoreste actul neimplinit de sacrificiu al lui Ibrahim asupra fiului sau, Ismael, la Muntele Moriah. Alte festivitati sunt cursele cu camile la mijlocul lui Ianuarie, in satul Selcuk, la sud de Izmir si Ziua Nationala a Suveranitatii, 23 aprilie, prima zi in care parlamentul republican s-a intrunit, in 1920. 
1 ianuarie: anul nou (Yılbasi)
23 aprilie: Ziua Nationala a Suveranitatii (Ulusal Egemenlik ve Çocuk Bayrami)
19 mai: Ziua tinerilor, a sportului si a gandului Atatürk (Atatürk´ü Anma, Gençlik ve Spor Bayrami) 
30 august: Ziua Victoriei (Zafer Bayrami)
29 octombrie: Ziua Republicii (1923) (Cumhuriyet Bayrami)
10 noiembrie: la ora 09:05 toata tara tine un moment de reculegere in amintirea lui Ataturk, decedat in 1938 
26 februarie - Mawlid al-Nabiy – ziua de nastere a Profetului 
09 iulie - Mi'raj al-Nabiy 
27 iulie - Nisf Sha'ban 
11 august - Ramadan – In fiecare an, in luna Ramadan, a 9-a luna a calendarului islamic, musulmanii celebreaza luna in care profetul Muhammad a primit revelatia Coranului de la Allah. Timp de aproximativ 30 de zile musulmanii adulti postesc din zori pana la apusul soarelui, fara bautura si relatii sexuale. 
06 septembrie - Lailat al-Qadr 10 septembrie - Aid al-Fitr (sarbatoarea intreruperii postului - celebrata la 1 Shawwal- consacra Ramadan, luna a noua a calendarului anual, ca luna cea mai importanta a anului islamic. Este, de asemenea, luna Noptii predestinarii (laylat al-qadr), chiar noaptea revelatiei.
16 noiembrie - Hajj 
17 noiembrie - Aid al-Adha (Sarbatoarea berbecului, Kurban Bairam (Turcia, Egipt, Siria) sau "Marea sarbatoare" se celebreaza in ziua a zecea din Dhul-hijjah (a 12-a luna) 
08 decembrie - Ras al 'Am 17 decembrie - Ashura (asa cum i-o indica si numele, este sarbatoarea "Zilei a zecea", instituita de Profetul insusi in ziua a 10-a a primei luni musulmane, Muharram. In timpul acestei sarbatori are loc si pelerinajul siit la Kerbala.

Relief: in cea mai mare parte munti; campii inguste adiacente coastelor; un podis central inalt (al Anatoliei). 
Munti: Muntii Ararat, Muntii Taurus, Muntii Cilo-Sat, Muntii Kackar, Muntii Erciyes, Muntii Koroglu, Muntii Pontici. 
Podisuri: Podisul Anatoliei, Podisul Armeniei, Podisul Traciei Orientale. 
Rauri si lacuri: Aproape toate raurile din Turcia sunt rapide si nu sunt navigabile:
- Kizilirmak (1150 km) este cel mai lung fluviu din Turcia, si se varsa in Marea Neagra
- Büyükmenderes (in antichitate Meandru), se varsa in vestul Anatoliei in Marea Egee
- Tigrul si Eufratul curg din estul Turciei si se varsa in Golful Persic.
- alte rauri: Kura, Aras, Cayster 
- Lacul Van Gölü este cel mai mare din Turcia, apa sa fiind sarata ca si a lacului Taz. 
- Lacuri cu apa dulce sunt in sud-vestul tarii: Beyehir, Egridir si Burdur.  
In Turcia predomina relieful inalt de munti si podisuri, campiile fiind reduse la cateva portiuni litorale. In centrul tarii se gaseste Podisul Anatoliei cu altitudine de peste 800 m. Acest podis este inchis spre N, E si S de lanturi muntoase. Din Azerbaidjan se intinde la sud marele lac sarat Van si regiunea muntoasa Hakari (4168 m). 
Marea Egee este un brat al Marii Mediterane, aflat intre peninsula greceasca si Anatolia. Este legata de Marea Marmara si Marea Neagra prin stramtorile Dardanele si Bosfor. Cu o suprafata de 180.000 km patrati, Marea Egee are o adancime maxima de 2.591 m. De la nord la sud are maxim 400 km lungime, iar de la est la vest nu depaseste 600 km. 

Datorita climei foarte variate, vegetatia este in Turcia de o mare bogatie si diversitate. In zona sudica cresc cel mai adesea palmieri, maslini, hibiscus, mirt, lauri si artari. Mancaciosii se vor bucura afland ca sudul Turciei este cunoscut si prin multimea de bananieri, smochini si castani comestibili. Plajele sunt umbrite de sute de portocali si de paduri de pini. In regiunile din interiorul tarii pot fi cel mai des intalniti platanii, artarii si castanii. Agricultura este in sudul Turciei foarte bine dezvoltata, se cultiva cartofii, plantele leguminoase, sfecla de zahar, floarea soarelui, vita de vie si citricele. De asemenea, sunt in crestere suprafetele cultivate cu fistic, alune de padure si curmale, care se exporta in mari cantitati. Desi Olanda este cel mai bine cunoscuta pentru culturile de lalele, aceste flori provin de fapt din insorita Turcie, unde au fost pentru prima data cultivate la inceputul secolului al XV-lea. De aici au ajuns ulterior in Europa Centrala, mai intai in Austria. Lalelele sunt si in ziua de astazi foarte iubite in Turcia si se poate spune chiar ca sunt florile ei nationale. In lunile de vara infloresc impreuna cu lalelele multicolore si macii rosii, gentianele de culoare galbena, precum si alte flori care uimesc prin frumusetea lor. 
Turcia este cunoscuta in lume nu numai datorita marilor si plajelor umbrite de palmieri. Regiunile montane de pe teritoriul ei sunt fascinante prin salbaticia naturii neatinse de influenta omului si prin bogatia de specii de plante si animale. In plus, in Anatolia se gasesc si doi vulcani faimosi, precum si regiuni cu conditii minunate pentru alpinism si excursii pe cararile alpine. Pe versantii de est ai muntilor din apropierea coastelor sunt mici ogoare in terase si tufisuri de ceai. Pe inaltimile muntilor cresc rododendroni albi si galbeni si flori multicolore de camp. Frumusetea Turciei nu se limiteaza numai la zonele de uscat. Diversitatea si multitudinea de culori a vegetatiei si faunei submarine lasa impresii de neuitat vizitatorului care se hotaraste sa le exploreze. Puteti sa va aventurati fara riscuri si in apele mai adanci, indiferent daca sunteti incepatori sau avansati, deoarece centrele si cluburile de scufundari, pe care le veti intalni la tot pasul, sunt gata sa va ajute si sa va instruiasca. Unul dintre cele mai cautate locuri pentru scufundari este oraselul Kas din Muntii Taurus. 

Ca si flora, fauna Turciei se remarca printr-o mare diversitate. In munti si in regiunile din interiorul tarii traiesc ursi, lupi si pisici salbatice, precum si cerbi si caprioare. In timpul plimbarilor in mijlocul naturii si in zonele rurale veti intalni turme de oi sau de capre, uneori si camile, cu mersul lor incet. Localnicii cresc si vaci, magari si cai, pe care ii folosesc la muncile agricole. Dintre pasarile rapitoare, pot fi cel mai adesea vazuti vulturii, soimii si vindereii (o specie de soim, lat. Falco tinnunculus). Prezenta lor constituie un semn ca va aflati intr-un colt al Europei inca nealterat de influenta civilizatiei moderne. Daca aveti noroc, puteti intalni pe plajele Turciei broaste testoase de mare, iar in Marea Mediterana traiesc si delfini, pe care ii puteti vedea, spre exemplu, daca participati la excursiile pe mare organizate in acest scop de multe dintre agentiile turce de turism, care dureaza cel putin o jumatate de zi. In plus, in apele sarate ale marilor si in raurile si lacurile Turciei traiesc si o mare varietate de specii de pesti si crustacee. Chiar daca in general va este frica de serpi si scorpioni, in Turcia nu trebuie sa va faceti griji inutile. Se recomanda o atentie sporita in zonele stancoase si in timpul excursiilor in munti. O alta caregorie de “vizitatori nepoftiti” o constituie cainii fara stapan, pe care ii puteti intalni in numar mare si in aceasta tara. Pentru a va feri de muscaturile tantarilor, nu uitati sa luati cu dvs. un repelent de buna calitate. Pe tarmul Marii Mediterane si mai ales in zona granitei cu Siria exista si riscul imbolnavirii de malarie.

In Turcia traiesc aproximativ 69 milioane de locuitori, majoritatea traind in: Istanbul, Ankara (capitala tarii), Izmir, Antalya si Bursa. Circa 80% din populatie sunt turci si 17% kurzi; 99% din acestia sunt de religie islamica, restul fiind un amestec de religii: Greco-ortodoxi si crestini armeni, catolici si evrei de origine sefarda (spaniola). Speranta de viata la barbati este de 71,1 ani si la femei 75,3 ani, cu o medie globala de 73,2 ani pentru intreaga populatie. 
Educatia este obligatorie si gratuita pentru 6-15 ani. Rata de alfabetizare este de 96% pentru barbati, 80,4% pentru femei, cu o medie globala de 88,1%. Cifrele mici la femei de datoreaza in principal obiceiurilor traditionale a arabilor si kurzilor care locuiesc in provinciile de SE ale tarii. Articolul 66 din Constitutia turca defineste „un turc” ca „oricine care este obligat de statul turc prin legaturi cetatenesti”, prin urmare folosirea legala a cuvantului „turc” ca cetatean al Turciei este diferit de definitia etnica. Totusi, majoritatea populatiei turca este de etnie turca. 
Turcia este un stat secular, fara o religie oficiala de stat; Constitutia Turciei militeaza pentru libertatea religiei si a constiintei. Aproximativ 99% din populatie e inregistrata, insa, ca fiind musulmana, majoritatea fiind sunniti; cu toate acestea, un sondaj realizat in 2007 a constatat ca aproximativ 3% dintre adulti isi definesc relatiile cu religia ca fiind „fara convingere religioasa” sau ca „nu cred in obligatiile religioase”. Majoritatea musulmanilor sunt sunniti (85-90%) iar o larga minoritate sunt alevi (10-15%), o comunitate in cadrul Twelver Shi'a Islamului, comunitate ce numara 7–11 milioane de persoane. In tara sunt si cativa practicanti ai sufi. Cea mai inalta autoritate religioasa islamica este Presedintia Cultelor care interpreteaza scoala de drept Hanafi si este responsabila pentru reglementarea functionarii celor 75.000 de moschei ale tarii, a angajatilor locali si a imamilor provinciali. Un sondaj realizat la nivel national in 2007 a aratat ca 96,8% din cetatenii turci au o religie, in timp ce 3,2% sunt nereligiosi si atei. 
In Turcia traiesc aproape 100.000 persoane de alte religii. Tara are aproximativ 64.000 de crestini, majoritatea fiind armeni apostolici, asirieni, ortodocsi greci si aproximativ 26.000 de evrei, in principal sefarzi. Conform raportului din 2002, dat de Centrul de Cercetare Pew, 65% dintre turci cred ca religia este foarte importanta, in timp ce un sondaj din 2005 dat de Eurobarometru arata faptul ca 95% dintre turci cred in existenta lui Dumnezeu. 
O Biserica Ortodoxa a avut sediul la Istanbul inca din secolul al IV-lea d.Hr. Cu toate acestea, statul turc nu recunoaste statutul ecumenic al Patriarhului Bartolomeu I, episcopul primar intre egali in ierarhia traditionala a crestinismului ortodox si obliga Biserica sa opereze sub restrictii semnificative. Un numar dintre proprietatile si scolile Bisericii, cum ar fi orfelinatul Büyükada si Scoala teologica din Halki, au fost expropriate sau inchise.

Capitala Turciei este Ankara, stapanind inima Turciei. Ankara este intr-adevar o capitala cosmopolita. Diplomati, oameni de afaceri sau artisti, alaturi de politicieni locali gasesc acest oras o locatie potrivita activitatii lor. Monumente ale civilizatiei anatoliene, balet, jazz sau opera, nimic nu lipseste pentru ca cei prezenti aici sa fie pe deplin incantati. 
Istanbul este cel mai mare oras al Turciei. Desi nu mai este capitala Turciei, Istanbulul are o pozitie majora in economia si cultura tarii, fiind cel mai important centru de comert international al Turciei. Singurul oras din lume ce se desfasoara pe malurile a doua continente, Europa si Asia, Istanbulul a fost intemeiat de imparatul Constantin cel Mare, pe locul fostei colonii grecesti Bizant. Sub numele de Constantinopol, orasul a servit drept capitala a Imperiului Bizantin pentru mai bine de un mileniu. Ulterior, a devenit capitala a Imperiului Otoman. In 1930, numele oficial al orasului a devenit Istanbul. Orasul este supranumit „Cetatea Eterna”. 
Hagia Sofia din Istanbul a fost initial o biserica crestin ortodoxa fiind transformata intr-o moschee in anul 1453 de turci si apoi intr-un muzeu in anul 1935. Este considerata una din cele mai grandioase cladiri din istorie. Cucerirea ei de otomani la caderea Constantinopolului este considerata una din cele mai mari tragedii ale crestinitatii de credinta ortodoxa greaca. Numele ei provine din greaca si inseamna „Biserica intelepciunii sfinte a lui Dumnezeu”. Deasemeni este cunoscuta si ca „Sancta Sofia” in latina sau „Ayasofya” in turca. Sofia nu este un nume de sfant ci in greaca inseamna „intelepciune”. Este acoperita de un dom cu diametrul de 31 de metri avand o inaltime de 56 de metri (un pic mai mic ca Panteonul). Domul este sprijinit pe pandantive (4 sectiuni triunghiulare concave) care rezolva problema sprijinirii bazei circulare a domului pe o baza rectangulara. La Hagia Sofia greutatea domului este mentinuta si de patru piloni masivi situati in colturi. 
Moscheea Albastra - dorindu-se sa fie o moschee rivala cu Ayasofya, sultanul Ahmet I a construit moscheea albastra intre anii 1609 si 1616, fiind cea mai mare moschee din Istanbul. Moscheea albastra este una din cele mai faimoase atractii din Istanbul, fiind singura moschee din Turcia cu sase minarete (turnulete), cele mai multe moschee avand doar cate patru, doua sau chiar un minaret. S-a dus vestea ca sultanul i-a comandat arhitectului sau, Mehmet Aga, sa faca o moschee cu minarete din aur (altin) dar arhitectul a inteles ca trebuie sa faca sase (alti) minarete. Oricare ar fi fost adevaratul motiv al construirii celor sase minarete, aceasta a determinat un scandal imens deoarece Moscheea Haram din Mecca (cea mai sfanta din lume) avea tot sase minarete. In timp, scandalul s-a rezolvat adaugand inca un minaret moscheei din Mecca. Moscheea albastra a fost construita in stilul otoman clasic dimensiunile moscheei fiind de 64 x 72 metri, fiind cel mai bine apreciata de la distanta. Langa moschee se mai afla cateva cladiri ce reprezinta o scoala teologica, o baie turceasca, o bucatarie unde se obisnuia sa se serveasca supa saracilor si cateva magazine, venitul moscheei venind din vanzarea produselor din aceste magazine. 
Izmir este al treilea oras din Turcia ca populatie si al doilea port, dupa Istanbul, si este situat pe tarmul Marii Egee, in apropierea Golfului Izmir. Orasul are 9 districte metropolitane (Balcova, Bornova, Buca, Cigli, Gaziemir, Guzelbahce, Karsiyaka, Konak si Narlidere), iar in 2005 numara circa 3,500,000 locuitori. 
Desi nu exista dovezi certe, se presupune ca prima atestare a localitatii Izmir dateaza din prima jumatate a mileniului 2 i.e.n, cand niste placute din colonia asiriana Kultepe mentioneaza o localitate "Ti-smurna". Cea mai veche denumire greceasca a orasului este Myrrha, corespunzand numelui ulterior Smyrne. Romanii au preluat acest toponim, transformandu-l in Smyrna, iar denumirea actuala, Izmir, este varianta turca a aceluiasi nume. 

Obiective turistice importante: 
Riviera Antalyei ce a incantat milioane de calatori de-a lungul timpului, cu cele mai frumoase si mai cunoscute dintre plajele Turciei, ofera nopti minunate si o bogatie a peisajelor care taie rasuflarea. Partea vestica impresioneaza cu salbaticii Munti Taurus si cu noile statiuni Phaselis, Camyuva, Goynuk, Tekirova, Kas, Kemer si Beldibi unde puteti petrece superbe vacante pe un taram al peisajelor de neuitat si al tarmurilor usor modelate de mare. Tot in aceasta regiune binecuvantata de natura se afla comorile antice lasate mostenire de licieni, greci si romani. 
Antalya, capitala turismului Turciei, e situata la Marea Mediterana, cu 1,5 milioane locuitori si mai mult de 300 zile insorite pe an. Constituie un punct turistic de mare atractie datorita nisipurilor foarte fine si a apei sale cristaline. Combinand istoria si cultura, Antalya este de drept numita capitala turismului din Turcia. Orasul a fost transformat intr-un centru cultural si turistic prin hotelurile tematice din zona, centrul vechi rustic al orasului in care cladirile istorice sunt protejate cat si prin vestigiile arhitecturale in stil bizantin si roman. Printre cele mai importante locuri de interes turistic din oras: Kaleici, centrul istoric al orasului care poarta amprenta multor civilizatii; Muzeul Antalya, unul dintre cele mai reprezentative muzee arheologice din lume; Poarta Imparatului Hadrian, arcul ornamental din piatra construit in secolul II I.H. in onoarea Imparatului Hadrian; numeroase moschei. Orasul Antalya are alaturi plajele Konyaalti si Lara, bine cunoscute pentru frumusetea lor si pentru apa foarte limpede. 
O alta comoara a Turciei este insula Kusadasi sau Insula Pasarii, un oras-port la Marea Egee cunoscut din antichitate drept Neapolis, a inflorit sub cateva civilizatii: greaca, romana, venetiana, genoveza si otomana. Asezarea s-a bucurat intotdeauna de prosperitate economica, insa s-a aflat permanent in umbra maretului Efes. 
Side este unic in Turcia, un adevarat muzeu in aer liber, situat la 75 km distanta de Antalya, pe o peninsula plata plina de vestigii arheologice importante si inconjurata de apele albastre ale Mediteranei. Printre cele mai importante vestigii se afla marele Amfiteatru din perioada elenistica, Templele Romane ale lui Apollo si Artemis, portile orasului, muzeul si apeductele. 
Belek este o destinatie de vacanta fabuloasa, situata la 30 de km de Antalya, in care amestecul intre vestigiile istorice, plajele insorite, peisajul montan din vecinatate, excelentele terenuri de golf impreuna cu climatul sanatos al zonei fac ca orasul sa fie foarte atractiv pentru toate categoriile de turisti. 
Kemer este situat de-a lungul coastei Mediterane, la poalele Muntilor Taurus, la 20 km departare de Antalya. Kemer se compune din noua ministatiuni dispuse de-a lungul coastei pe o distanta de 52 km. Principalul punct de atractie il reprezinta frumusetea naturala a zonei unde marea cu plajele insorite, padurea si muntii se imbina in mod armonios. Orasul ofera multe atractii turistilor prin varietatea de cluburi, baruri si restaurante cu excelenta pozitionare. 
Statiunea montana Uludag se afla la 36 km distanta de localitatea Bursa si 250 km de Istanbul. In anul 1961 a fost declarat Parc National renumit pentru fauna si flora sa. Aceasta statiune este atractiva atat iarna pentru practicarea sporturilor de iarna, cat si primavara si vara pentru drumetii, camping, picnic. Partiile de ski si snowboard, variaza intre 620 m si 4000 m si au in dotare 5 instalatii de telescaun, 2 de teleski. 
Cascada Kursunlu se afla la 19 km de Antalya si e usor de gasit, chiar in inima unei paduri impresionante de pini, care a devenit deja un foarte cautat parc natural protejat prin lege. 
Chiar la est de Antalya, se afla Manavgat, un orasel care a imprumutat numele deja cunoscutei cascade Manavgat. Arbori de portocali impunatori incadreaza cladirile din centrul Manavgatului care este strabatut de o strada de-a lungul careia sunt indicatoare ce arata in directia cascadei. In apropierea cascadelor sunt gradini de vara si restaurante adapostite de caldura soarelui, adevarate locuri de relaxare energizante unde turistii pot sa se odihneasca nitel dupa o excursie obositoare de o zi. In cazul in care sunteti in avans cu programul, mergeti cu barca in amonte, pe raul Manavgat si explorati imprejurimile. 

Cultura si arta: De-a lungul secolelor, artistii si mestesugarii turci si-au dezvoltat stiluri unice turcesti. Interzis de Islam sa portretizeze forme de oameni sau animale in arta, turcii si-au inclinat talentul lor creativ in arhitectura, muzica, poezie, tesaturi, lucrari din lemn si metal, ceramica, bijuterii. 
Turcii au o traditie antica in dansul popular, care variaza de la regiune la regiune, fiecare dans fiind ritmat, colorat, elegant. Printre cele mai populare sunt “Çayda Çira” din regiunea Sivas. Acesta este executat de fete tinere imbracate in kaftane cu broderia de argint si aur, care danseaza in intuneric cu lumanari aprinse in mana; “Silifke yogurdu” din regiunea Mersin, in care dansatori tacanesc linguri de lemn impreuna deasupra capului; “Seyh Samil” din regiuna Kars, o frumoasa legenda dramatizata a unui erou caucazian; “Kiliç Kalkan” un dans epic ce se executa cu sabii si scuturi din regiunea Bursa; “Zeybek” din Izmir, alt dans epic si viguros executat de dansatori masculi care isi lovesc genunchii de podea. Folclorul a avut, de asemena, o influenta considerabila in balet. 
Muzica turceasca a evoluat de la folkul initial in cel clasic prin aparitia Palatului cultural. A obtinut cel mai inalt punct in secolul 16, prin compozitorul cunoscut sub numele de Itri. Nume mari din muzica clasica turceasca ii includ pe Dede Efendi, Haci Arif Bey si Tampburi Cemal Bey. Este o forma care continua sa fie cantata profesional si una care atrage o audienta mare. Muzica populara este o variatie a traditiei muzicale nationale, cantata cu instrumente, cum ar fi tambur, kanun, nai, ud. Muzica folk s-a dezvoltat treptat de-a lungul secolelor in zonele rurale ale Turciei. Este foarte diversificata cu multe ritmuri si teme diferite. 
Teatrul turcesc se crede ca ar fi provenit de la piesele populare Karagoz, o incrucisare intre moralistiul Punch si Judy si buful Laurel si Hardy. Apoi, s-a dezvoltat pe parcurs o traditie orala, cu piese jucate exclusiv de barbati, in spatii publice, cum ar fi in gradini. Ataturk a dat o mare importanta artelor, incurajand teatrul, muzica, baletul. Astazi, Turcia are o scena prospera a artelor, cu companii profesionale de teatru, opera si balet, dar si o industrie cinematografica infloritoare. 
Pana in secolul 18, in Turcia se pictau doar miniaturi, de obicei legate de carti sub forma de manuscrise. In secolul 18, tendintele erau spre picturi in ulei, incepand cu cele murale. Dupa aceea, cursurile de pictura au fost introduse in scoli militare. Primii pictori din Turcia erau militarii, care respectau traditiile islamice, ce interziceau reprezentatii cu fetele oamenilor, se axau asupra peisajelor. Modernizarea picturilor turcesti, incluzand portrete ale oamenilor, a inceput cu fondarea academiei de arte sub indrumarea lui Osman Hamdi Bey. 

Bucataria turceasca: Bucataria turceasca este o minunata combinatie de gusturi si ingrediente. Aceasta diversitate are adanci radacini geografice si istorice, deoarece Turcia sta la rascrucea intre Europa, Asia si Orientul Apropiat. 
Un mic dejun tipic turcesc se compune din paine, branza de oi, masline, rosii, castraveti si din mercimek áorbasi – o ciorba de linte care se consuma cu paine din belsug. La fiecare masa se adauga diverse aperitive meze, foarte populare in Turcia. Exista chiar si restaurante care au in oferta lor doar aceste aperitive. Ele pot de fapt tine locul unui meniu complet, fiind foarte consistente. Dintre ele merita mentionate: beyaz peynir – branza dulce din lapte de oaie, yaprak dolmasi – sarmalute in frunze de vita, tarama – pasta din icre de cod, sau kabak kizartmasi – dovlecei prajiti, in sos de iaurt. Turcii adora de asemenea imam bayildi („imamul lesina”) adica vinete coapte cu rosii, ceapa si usturoi. Toate aceste aperitive se mananca cu ajutorul degetelor. 
Felurile de mancare turcesti pe baza de carne sunt cunoscute in lumea intreaga. Coranul nu le permite turcilor sa consume carne de porc, dar este in schimb admisa carnea de berbec. Una din ipostazele sub care apare frecvent carnea este umplutura, in combinatie cu legumele. Meniurile cu peste si fructe de mare sunt o importanta componenta a bucatariei regiunilor de coasta ale Turciei. In alte regiuni ale tarii domina legumele si lactatele. 
Laptele serveste la productia unui sos foarte popular in Turcia, dens si asemanator unui iaurt usor sarat. Aceasta mixtura constituie baza a multe sosuri si bauturi, de exemplu: ayranu – iaurt cu sare, castraveti tocati si arpagic, amestecat cu apa sau un cub de gheata. Kebabul turcesc - conform legendei, kebabul ar fi fost inventat de bucatarul Iskander din orasul Bursa. Razboinicii turci, aflati departe de casa, frigeau carnea pe propriile spade. Iskander a inventat protapul vertical, care permitea grasimii sa curga pe carne, saturand-o, de sus in jos. Azi, inventia lui e folosita de mii de bucatari in intreaga lume. De obicei, kebabul se serveste in paine, cu garnitura de cruditati. 
Ca orice alta bucatarie, si cea turceasca isi are mancarurile ei dulci si deserturile. Deosebit de agreat este consumul de fructe proaspete: pepeni, caise sau smochine. Baza o constituie insa baklava (baclavaua) – facuta din aluat moale foarte dulce si acoperita cu sirop. Acest preparat este cunoscut din vremurile asiriene, insa retetele contemporane se bazeaza pe carti de bucate turcesti din secolul XV. Turci consuma cu multa placere de asemenea kadayif – un amestec de nuci si cereale in miere. Sunt foarte cunoscute de asemenea halvalele si martipanul turcesc – acibadem kurabiyesi – considerat a fi cel mai bun din lume. 
Turcii nu mananca niciodata in pripa; iau masa indelete si cu placere. La fel se consuma si bauturile. Kahve, cafeaua traditionala turceasca, se fierbe in ibrice speciale, amestecandu-se cafeaua macinata cu zaharul. Cand este gata, se toarna in mici cescute fara toarta. Cafeaua se serveste in trei ipostaze: sekrali (foarte dulce), orte (cu un pic de zahar) si sade (amara). 
In ciuda marii popularitati a cafelei, bautura numarul unu ramane ceaiul. Se spune ca turcii, atunci cand nu sunt ocupati, isi gasesc ceva de facut: beau ceai. Ceaiul se infuzeaza pana la 10 minute, la sfarsit se adauga apa fiarta si se indulceste cu mult zahar. Ceaiul se serveste in mici paharele in forma de lalea.

Clasificarea unitatilor de cazare turcesti nu corespunde in majoritatea cazurilor celei romanesti, exceptie fac majoritatea hotelurilor de 5* din marile orasi si statiunile de litoral.Cu toate acestea sunt foarte multe unitati de cazare clasificate superior pentru dotarile hotelurilor (piscine, sala de conferinte) si mai putin pentru confortul camerelor. 
Hotelurile din Turcia sunt foarte luxoase si bine aranjate pentru turisti, astfel incat vizitatorii au impresia ca sunt cei mai importanti oameni ai locului, fiind intampinati de gazde gentile si ospitaliere care au tot timpul din lume pentru a-si servi clientii. Cel mai sexy hotel din lume se afla aici, Adam & Eve care are 497 de camere fiecare avand peretii tapati cu oglinzi, televizor cu plasma, aer conditionat, maxi bar, telefon, uscator de par, jacuzzi, spa personal, sistem de iluminare cu reglare individuala, terasa de 165 mp, safe si internet, este intr-un cuvant tot ce se poate oferi unui turist pentru a se simti regeste. 
Moneda oficiala este Noua lira turceasca (YTL), care a inlocuit lira turceasca initiala (1 milion de lire vechi = 1 lira turceasca noua). Lira este impartita in 100 kurus. In Turcia se poate plati si cu dolari americani sau euro. 
Cartile de credit sau cecurile sunt acceptate ca modalitate de plata in majoritatea hotelurilor, restaurantelor si magazinelor mari, dar cursul de schimb al cecurilor de calatorie nu este foarte avantajos. Banii pot fi schimbati la banci (in weekend acestea sunt inchise), la posta, in hoteluri sau la agentiile de turism. Exista si un numar relativ mare de bancomate, dar acestea elibereaza bani numai in lire turcesti. In majoritatea statelor europene nu este posibila reschimbarea lirelor turcesti, care nu au nici o valoare in afara granitelor Turciei, asa ca se recomanda ca in vacanta sa schimbati numai suma strict necesara de valuta.

Prefix: 0090

Clima Turciei este temperat-continentala in centrul tarii, mediteraneana in zona coastelor Marii Egee si Mediterana.Vara este foarte calda, iar iernile sunt reci si ploioase. Incepand cu aprilie, pana la sfarsitul lunii octombrie, clima este ideala pentru relaxare, plaja, sau va puteti bucura de peisajele muntoase si de lacurile cristaline. In aer in iunie temperatura medie e de 25 grade C, in iulie 28 grade C, in august 29 C, iar in septembrie 30 C. 
Orasul Istanbul, localizat in stramtoarea Bosfor are o tempereatura medie intre 3-9 grade C in ianuarie. In iulie temperatura medie este intre 19-28 grade C. Precipitatiile sunt de aproximativ 700 mm anual si cad cel mai mult intre octombrie si martie. Ankara are o temperatura medie intre -3 C si 4 C in ianuarie si intre 15 C si 30 C in iulie. Cantitatea anuala de precipitatii este de 410 mm. Anatolia de sud-est inregistreaza cele mai mari temperaturi de vara, aproximativ 30 C in Iulie si august.

Adresa Ambasadei Romaniei in Turcia 
Bükres Sok.No.4, 06680 Çankaya, Ankara. 
Adresa sectia consulara 
Borazan Sok. No.7, GOP, Ankara . 
Telefon ambasador: 009.0312/468.12.90.
Telefon prim - colaborator: 009.0312/468.60.05
Telefon secretariat: 009.0312/466.37.06; 009.0312/427.12.43
Telefon sectia politica: 009.0312/467.78.57
Telefon sectia cultura/invatamant/presa: 009.0312/467.71.37
Telefon sectia economica: 009.0312/428.82.90
Telefon atasat interne: 009.0312/466.06.22
Telefon atasat militar: 009.0312/427.23.22
Fax: 009.0312/427.15.30
E-mail:romanyabyk@dsl.ttmail.com ; romanyabyk@dsl.ttnet.net.tr
Telefon sectia consulara: 009.0312/468.12.91; 009.0312/447.79.40; 009.0312/447.79.56; 009.0312/447.79.18 (intre 9.00 - 18.00); 009.0312/447.79.45 (intre 18.00 - 9.00).
Fax sectia consulara: 009.0312/468.12.92 
Program de lucru: luni-vineri 09:00-18:30 
Website www.roembtr.org,  www.ankara.mae.ro